sâmbătă, 27 octombrie 2007

marți, 23 octombrie 2007

Il Cigno Nero


La saga di tre generazioni di editori, i Montalto, nell'arco degli ultimi cinquant'anni. Tra passioni, intrighi, tradimenti e delusioni, che spesso mettono a repentaglio le sorti dell'azienda di famiglia, emergono le figure di Emiliano, soprannominato il Cigno Nero -figlio del capostipite-, e di Arlette, la bella e giovane giornalista innamorata di lui. Insieme, con la forza del sentimento che li unisce, riusciranno a restituire dignità e prestigio al nome dei Montalto. Scritto con maestria, un romanzo ricco di pathos e atmosfera.


miky a disparut de acasa... e a treia oara cand fuge... n-ar fi nimic daca n-am locui la etaj si daca ar avea cum sa se catare inapoi...miky e motanul nostru tomberonez...are 6 luni si multa energie...e cea mai curajoasa si mai determinata fiinta pe care mi-a fost dat sa o intalnesc...

ce cauta el aici pe blog-ul lebedelor?

dar tristetea ce cauta in inima mea?

miky, intoarce-te , naibii, acasa ca matzele vagaboande nu sunt ca alea pe care le vezi tu la televizor... daca te duci la mancarea lor musca



trebuie sa imi fac timp si sa imi exersez manualitatea

imi place...mi-ar placea si mai mult din sidef


perth austalia

www.emrc.org.au
City of Swan

The Swan Valley, Western Australia’s oldest premium wine growing region is located just 25 minutes drive from Perth CBD and 15 minutes from the domestic airport. Nowhere in the world will you find so many food and wine outlets located so close to a city, which is why we've created the Swan Valley Food and Wine Trail.
This compact 32kms loop is home to more than 40 wineries, five breweries, distilleries, nougat factory, chocolate factory, together with a huge range of restaurants and cafés, many with fabulous views over vineyards, the Swan River and Perth Hills. Art galleries and studios reflect the heritage and culture of the region and there is also a wide range of family attractions including wildlife parks, picnic areas, supa golf and Whiteman Park. Tours include river cruises and wagon trails and accommodation ranges from boutique B&Bs to luxury resorts and caravan parks.
Wine specialties of the region include Chenin Blanc, Chardonnay, Shiraz and Verdelho. The region is also recognised world wide for its fortified wines.
Food and Wine Festivals are held year round and include Midsummer Feast (February), Taste of the Valley (April), Seafood and Shiraz (July), Swan Valley Wine Show (September), and Spring in the Valley (October).
Guildford is the oldest inland settlement in WA and is the only town in Perth registered by the National Trust. Discover all the town has to offer on three self-guide heritage walk trails (20 minutes to one hour), passing historic buildings, antique shops, gift shops and a great choice of pubs, cafes and restaurants.
Check out the Gidgegannup Wildflower Drives (53kms and 42kms) 35kms east of Perth. Flowers are at their best between August and November.
Midland – the commercial centre of the Swan Valley with two major shopping centres, markets and the former Midland Railway Workshops, is now emerging as a major tourist attraction.
A free Food and Wine Trail map including maps of Guildford, Midland and Gidgegannup is available from the Swan Valley and Eastern Region Visitor Centre seven days a week.
Suburbs
Aveley; Ballajura; Baskerville; Beechboro; Belhus; Brigadoon; Bullsbrook; Caversham; Cullacabardee; Ellenbrook; Gidgegannup; Gnangara; Guildford; Hazelmere; Henley Brook; Herne Hill; Jane Brook; Kiara; Koongamia; Lexia; Lockridge; Malaga; Middle Swan; Midland; Midvale; Millendon; South Guildford; Stratton; Swan View; Upper Swan; Viveash; West Swan; Whiteman; Woodbridge; and parts of Noranda.

The Swan is a multi-positional shower and commode chair for larger children and adults. It is available in three sizes with a wide range of accessories designed to provide both comfort and safety. The Swan tilts 20 degrees and its legs are height adjustable so that the unit glides over most toilets.
The Swan’s four locking casters create a highly stable hygienic chair. Choose from three adjustable padded headrests for proper positioning and a variety of harnesses are available to ensure the user is held securely in place

ce mai vinde egipteanul


Detailed Product Description
Take a look at this elegant handmade fine glass tea set. These handmade items have Egyptian art drawn on it using fine pure gold and are made under 1000 degree celsius temperature, this guarantees great quality to its customers. Created in Egypt, this item will be an excellent gift to family members, friends or loved ones. It represents the grace and beauty of the Egyptian world. This fine handmade glass tea set is a one of a kind. Each item has no replica and is made with sufficient effort and time. These hand made crafts are usually presented to kings, queens, presidents and prime minister of countries that visit Egypt. Purchasing this fine tea set for this amazing price will add some Egyptian spirit into your home or into someone else's. To complete the package, your new tea set will be delivered to your home in a fine plush box with pockets to safely store the items you purchased and guarantee that it reaches your home safe and sound. Purchase now and I assure it's an offer you will never regret.
http://www.canonhospice.com/camp.htm
CAMP SWAN
Camp Swan is a three-day, two-night camp for children ages 7 -12 who have lost a parent, sibling, or other significant person in their life. The camp combines art, music, individual and group therapies so that the needs of each child can be addressed. Through these theraputic experiences the children learn how to have a proper outlet for their feelings of sadness.
http://www.swangames.com/main/index.html
de ce naiba nu am invatat bridge? poate nu mai faceam depresia asta
norocum meu ca au incentat blog-urile
asa macar mai am o sansa sa nu mi se atrofieze creierul....daca nu rad- plang, daca nu tip- zbier...
solitar? curios? el? nu.. ea...
doar ea insasi
imi place ca in romana folosim femininul...lebada este o ea...in primul si in primul rand

dupa Wikipedia
the free encyclopedia
Swans

Mute Swans (Cygnus olor)
Scientific classification
Kingdom:
Animalia
Phylum:
Chordata
Class:
Aves
Order:
Anseriformes
Family:
Anatidae
Subfamily:
Anserinae
Genus:
CygnusBechstein, 1803
Species
6-7 living, see text.
Synonyms
Cygnanser Kretzoi, 1957
Swans are large water birds of the family Anatidae, which also includes geese and ducks. Swans are grouped with the closely related geese in the subfamily Anserinae where they form the tribe Cygnini. Sometimes, they are considered a distinct subfamily, Cygninae.
Swans usually mate for life, though "divorce" does sometimes occur, particularly following nesting failure. The number of eggs in each clutch is between 3–8.
The word is derived from Old English swan, akin to the German Schwan and Dutch zwaan, in turn derived from Indo-European root *swen (to sound, to sing), whence Latin derives sonus (sound). (Webster's New World Dictionary) Young swans are known as cygnets, from the Latin word for swan, cygnus. An adult male is a cob, from Middle English cobbe (leader of a group); an adult female is a pen (origin unknown).
Contents[hide]
1 Colouration
2 Systematics and evolution
3 Role in culture
4 References
5 External links
//

[edit] Colouration
The Northern Hemisphere species of swan have pure white plumage but the Southern Hemisphere species are white-and-black. The Australian Black Swan (Cygnus atratus) is completely black except for the white flight feathers on its wings, and the South American Black-necked Swan has a black neck.
The legs of swans are dark blackish grey, except for the two South American species, which have pink legs. Bill colour varies; the four subarctic species have black bills with varying amounts of yellow, and all the others are patterned red and black. The Mute Swan and Black-necked Swan have a lump at the base of the bill on the upper mandible.

[edit] Systematics and evolution
All evidence suggests that the genus Cygnus evolved in Europe or western Eurasia during the Miocene, spreading all over the Northern Hemisphere until the Pliocene. When the southern species branched off is not known. The Mute Swan apparently is closest to the Southern Hemisphere Cygnus; its habits of carrying the neck curved (not straight) and the wings fluffed (not flush) as well as its bill color and knob indicate that its closest living relative is actually the Black Swan. Given the biogeography and appearance of the subgenus Olor it seems likely that these are of a more recent origin, as evidenced by their modern ranges (which were mostly uninhabitable during the last ice age) and great similarity between the taxa.
Genus Cygnus
Subgenus Cygnus
Mute Swan, Cygnus olor, is a common temperate Eurasian species, often semi-domesticated; descendants of domestic flocks are naturalized in the United States and elsewhere.

Cygnus atratus and cygnet.
Subgenus Chenopis
Black Swan, Cygnus atratus of Australia, and introduced in New Zealand.
New Zealand Swan, Cygnus (atratus) sumnerensis, an extinct subspecies of the Black Swan from New Zealand and the Chatham Islands.
Subgenus Sthenelides
Black-necked Swan, Cygnus melancoryphus of South America.
Subgenus Olor
Whooper Swan, Cygnus cygnus breeds in Iceland and subarctic Europe and Asia, migrating to temperate Europe and Asia in winter.
Trumpeter Swan, Cygnus buccinator is a North American species very similar to the Whooper Swan (and sometimes treated as a subspecies of it), which was hunted almost to extinction but has since recovered
Whistling Swan, Cygnus columbianus is a small swan which breeds on the North American tundra, further north than other swans. It winters in the USA.
Bewick's Swan, Cygnus (columbianus) bewickii is the Eurasian form which migrates from Arctic Russia to western Europe and eastern Asia (China, Japan) in winter. It is often considered a subspecies of C. columbianus, creating the species Tundra Swan.
The fossil record of the genus Cygnus is quite impressive, although allocation to the subgenera is often tentative; as indicated above, at least the early forms probably belong to the C. olor - Southern Hemisphere lineage, whereas the Pleistocene taxa from North America would be placed in Olor. A number of prehistoric species have been described, mostly from the Northern Hemisphere. Among them was the giant Siculo-Maltese C. falconeri which was taller (though not heavier) than the contemporary local dwarf elephants (Elephas falconeri).

Swan with nine cygnets
Fossil Swans
Cygnus csakvarensis (Late Miocene of Hungary) - formerly Cygnanser
Cygnus mariae (Early Pliocene of Wickieup, USA)
Cygnus verae (Early Pliocene of Sofia, Bulgaria)
Cygnus liskunae (Middle Pliocene of W Mongolia)
Cygnus hibbardi (?Early Pleistocene of Idaho, USA)
Cygnus sp. (Early Pleistocene of Dursunlu, Turkey: Louchart et al. 1998)
Cygnus equitum (Middle -? Late Pleistocene of Malta and Sicily, Mediterranean)
Giant Swan, Cygnus falconeri (Middle Pleistocene of Malta and Sicily, Mediterranean)
Cygnus paloregonus (Middle Pleistocene of WC USA) - includes "Anser" condoni and C. matthewi
Cygnus sp. (Pleistocene of Australia)
Cygnus lacustris (Late Pleistocene of Lake Eyre region, Australia) - formerly Archaeocygnus
The supposed fossil swans "Cygnus" bilinicus and "Cygnus" herrenthalsi were, respectively, a stork and some large bird of unknown affinity (due to the bad state of preservation of the referred material).
The Coscoroba Swan (Coscoroba coscoroba) from South America, the only species of its genus, is apparently not a true swan. Its phylogenetic position is not fully resolved; it is in some aspects more similar to geese and shelducks.

[edit] Role in culture

The swan figures prominently in the cosmogeny of many ancient peoples. This felt artifact was produced by the Scythians some 2,500 years ago (a find from Pazyryk).
Many of the cultural aspects refer to the Mute Swan of Europe. Perhaps the best known story about a swan is The Ugly Duckling fable. The story centers around a duckling who is mistreated until it becomes evident he is a swan and is accepted into the habitat. He was mistreated because real ducklings are, according to many, more attractive than a cygnet, yet cygnets become swans, which are very attractive creatures. Swans are often a symbol of love or fidelity because of their long-lasting monogamous relationships. See the famous swan-related operas Lohengrin and Parsifal.
Swan maidens, shapeshifters who are able to transform from human to swan and vice versa, are a worldwide motif in folklore. The typical tale is of a swan maiden who is temporarily robbed of her powers and forced to marry a human man.
Swans feature strongly in mythology. In Greek mythology, the story of Leda and the Swan recounts that Helen of Troy was conceived in a union of Zeus disguised as a swan and Leda, Queen of Sparta.
The Irish legend of the Children of Lir is about a stepmother transforming her children into swans for 900 years. Myths also exist about swans themselves. It was once believed that upon death the otherwise silent Mute Swan would sing beautifully - hence the phrase swan song.
In Norse mythology, there are two swans that drink from the sacred Well of Urd in the realm of Asgard, home of the gods. According to the Prose Edda, the water of this well is so pure and holy that all things that touch it turn white, including this original pair of swans and all others descended from them. The poem Volundarkvida, or the Lay of Volund, part of the Poetic Edda, also features swan maidens.
In the Russian fable, „Гуси — лебеди“, the swan is a servant of an evil witch who helps her by bringing her children.
In the Finnish epic Kalevala, a swan lives in the Tuoni river located in Tuonela, the underworld realm of the dead. According to the story, whoever killed a swan would perish as well. Jean Sibelius composed the Lemminkäinen Suite based on Kalevala, with the second piece entitled Swan of Tuonela (Tuonelan joutsen). Today, five flying swans are the symbol of the Nordic Countries and the whooper swan (Cygnus cygnus) is the national bird of Finland.
In Latin American literature, the Nicaraguan poet Ruben Darío (1867-1916) consecrated the swan as a symbol of artistic inspiration by drawing attention to the constancy of swan imagery in Western culture, beginning with the rape of Leda and ending with Wagner's Lohengrin. Darío's most famous poem in this regard is Blasón - "Coat of Arms" (1896), and his use of the swan made it a symbol for the Modernismo poetic movement that dominated Spanish language poetry from the 1880s until the First World War. Such was the dominance of Modernismo in Spanish language poetry that the Mexican poet Enrique González Martínez attempted to announce the end of Modernismo with a sonnet provocatively entitled, Tuércele el cuello al cisne - "Wring the Swan's Neck" (1910).
Swans are revered in many religions and cultures, especially Hinduism. The Sanskrit word for swan is hamsa or hansa, and it is the vehicle of many deities like the goddess Saraswati. It is mentioned several times in the Vedic literature, and persons who have attained great spiritual capabilities are sometimes called Paramahamsa ("Great Swan") on account of their spiritual grace and ability to travel between various spiritual worlds. In the Vedas, swans are said to reside in the summer on Lake Manasarovar and migrate to Indian lakes for the winter, eat pearls, and separate milk from water in a mixture of both. Hindu iconography typically shows the Mute Swan. It is wrongly supposed by many historians that the word hamsa only refers to a goose, since today swans are no longer found in India, not even in most zoos. However, ornithological checklists clearly classify several species of swans as vagrant birds in India.
One Chinese idiom about swans is how "a toad wants to eat swan flesh!". This idiom is used derisively on men who desire women who are beyond their station in terms of wealth, social class or beauty.
The Black Swan is the faunal emblem of the Australian state of Western Australia and swans are featured on the coat of arms of Canberra, the Australian capital.
Swans play a role in LucasArts' graphic adventure computer game Loom. In the game, swans are shown to be what becomes of members of the Guild of Weavers who are either banished or die. They transcend to a higher plane of existence and become swans. The main character Bobbin's mother was also named Cygna, which is a variation of the word cygnus.
Today swans are used symbolically or as brands. The Sydney Swans AFL Team uses a swan as its club emblem/mascot, and Swansea City A.F.C.'s mascot is a swan called Cyril the Swan.
"The Bonny Swans" is a song from Loreena McKennitt's 1994 album The Mask and Mirror.

rasu'- plansu'... oare cum as putea sa traduc in ebraica?

luni, 22 octombrie 2007

Cygnus



Numele latin - Cygnus
Coordonate delimitative
Ascensie dreaptă
19 h 07 min22 h 03 min
Coordonate delimitative
Declinaţie
+61° 20'+27° 45'
Vizibilitate
90° N până la 29° S
Trecere la meridian
Nr. de stele cu magnitudinea aparentă mai mică de 3
4 (α, γ, ε et δ)
Nr. de stele cumagnitudinea aparentămai mică de 5,5
78
Stelele cele mai luminoase- magnitudinea aparentă
Deneb (α Cygni)1,3m
Constelaţii vecine
Cefeu
Dragonul
Lira
Vulpea
Săgeata
Pegas
Şopârla

duminică, 21 octombrie 2007

Hans Christian Andersen - LebedeleDownload: http://www.divshare.com/download/1483238-e91Pass: www.romaniainedit.tk
The Swan symbol and the logotype Norden- the Nordic logo
A strong visual profile is an important part of the Nordic co-operation´s identity. The Nordic logo consists of two elements: The swan symbol and the logotype "Norden" or "Pohjola" in Finnish.
The correct and consistent use of the logo strengthens the Nordic organisations, institutions and projects by clearly showing the identity of the sender - both in Nordic and international contexts.
The logo must never be split up and no changes to its appearance are permitted. The logo may not be copied or used by outsiders. The logo may also not be manipulated by using different effects, and it must not be incorporated into other symbols or similar.
Who can use the Nordic logo?The design manual, which contains the guidelines for the use of the Nordic logo, applies to:
Nordic Council of Ministers
The Secretariat to the Nordic Council of Ministers
Nordic Information Offices
Nordic Council
The Secretariat to the Nordic Council and
Nordic Cultural Fund
The logo must be used on all official publications from the Nordic Council of Ministers, the Nordic Council and the Nordic Cultural Fund. Other official Nordic institutions and co-operative bodies must also use the logo according to the design manual.
The Swan - the symbol of Nordic co-operation The Swan symbol is a stylised white swan with eight quills in a blue circle. The swan symbol is encircled by a white ring.
The swan symbol must never be used alone, only as part of the logo. The logo is always used with the name of the organisation when sent from a Nordic organisation.
The Nordic Council of Ministers and Nordic Council introduced the "swan" as their official symbol in 1985. The swan with its eight quills represents the five Nordic countries, Denmark, Finland, Iceland, Norway and Sweden, and the three autonomous territories - the Faroe Islands, Greenland and Åland.
The swan symbol was designed by the Finnish artist Kyösti Varis.
Logotype "Norden""Norden" is the international common designation for the co-operation in the Nordic Council of Ministers and the Nordic Council. The logotype "Norden" has been designed by Due Design AS and projects a contemporary, simple and sturdy image.

Primul spectacol cu Alina Cojocaru in distributie a avut loc marti, iar cei care l-au ratat o vor mai putea vedea pe balerina intr-o prestatie de succes in zilele de 22 si 26 mai, de la ora 19.30, respectiv 19.00, informeaza Romanian Global News. Mai mult decat oricare alt balet, 'Lacul lebedelor' reprezinta prototipul baletului clasic, cel pe care trebuie sa il stii, pe care trebuie sa il vezi. Cu celebra muzica lirica a lui Ceaikovski, dar si cu solo-urile exceptionale de dans, nu e nicio indoiala ca 'Lacul lebedelor' este un spectacol de referinta, oricare ar fi ocazia. O poveste puternica, despre bine si puterea dragostei, iar in interpretarea coregrafica a Alinei, aceasta capata stralucire. Alina Cojocaru este una dintre cele mai titrate balerine la nivel mondial. Este prim-balerina Companiei Regale de Balet de la Covent Garden. S-a nascut pe 27 mai 1981 in Bucuresti, a studiat la Kiev timp de sapte ani, perfectionandu-se, apoi, din 1997, la Scoala Regala de Balet din Londra in urma castigarii bursei Premiului Lausanne. Dupa anul in care a dansat in cadrul Companiei de Balet din Kiev (debutand in 'Don Quijotte' 'Frumoasa din padurea adormita', 'Spargatorul de nuci', 'Coppelia'), a revenit la Londra, in 1999, fiind promovata ca prim-balerina. Nu a uitat de unde a plecat si revine de fiecare data cu bucurie in Romania, chiar daca scena pe care a cunoscut afirmarea mondiala este la mii de kilometri de Bucuresti. In 2002 a aparut pentru prima oara pe o scena romaneasca, interpretand, alaturi de ansamblul Operei Nationale din Bucuresti, rolul titular din Giselle. Alina a revenit in anul urmator, pentru a dansa, alaturi de Johan Kobborg, in cadrul Galei de balet din Festivalul International 'George Enescu'. La a treia prezenta in Romania, in 2005, Alina a dansat impreuna cu acelasi Kobborg (care i-a devenit si partener de viata) si cu Baletul Operei Romane in 'Don Quijotte', opera cu care a debutat la Kiev.

sursa: cronica romana



Pereche de lebede din cristal transparent - elementul Metalremediu7476
In baza acestui remediu se afla un dispozitiv miniatural, care emite alternativ lumina albastra si rosie. Se spune ca lebada prevesteste succesul, experientele incantatoare si deosebite. Ea va ajuta sa aveti un viitor luminos, demn, in care sanatatea este perfecta si bunastarea si pacea nu lipsesc din viata dumneavoastra. Se amplaseaza pe birou, in sufragerie sau in camera de zi. Dimensiune: aprox. 14 x 8 x 5 cm




*




Fructiera cu doua lebede stilizate, din metalremediu7664
Aceasta fructiere se va aseza in camera de zi sau in sufrageria persoanelor care doresc sa se bucure der sustinerea celor din jur si sa aiba noroc in tot ceea ce intreprind. In fructiera pot fi puse alimente mici, bijuterii sau cristale, pentru sporirea Chi-ului. Dimensiune: aprox. 22 x 13 x 10 cm

Muzeul Romanatiului Caracal M Y S T E R I O U S I T E M S
Lebada reprezinta nobletea de spirit si eleganta manierelor. Este un simbol al abundentei, succesului, sanatatii si fecunditatii. Zborul lebedei gratioase a fost surprins de noi intr-un martisor placat cu argint. In plus, se zice ca o pana de lebada ascunsa in perna iubitului asigura fidelitatea acestuia. Ne intrebam oare ce efect are o lebada intreaga daruita?

lady di

Un ziarist britanic acuza:
"PRINTESA DIANA A FOST ASASINATA!" (XXXI)
articol de: David Icke
O alta coincidenta ciudata s-a petrecut la morga Hammersmith din Londra. Exact cînd sicriul Dianei intra în morga, cel al lui Dodi tocmai era scos, asa ca cele doua sicrie s-au intersectat la intrare. Ce probabilitate statistica putea sa existe ca acest lucru sa se întîmple, în conditiile în care cele doua sicrie au venit pe drumuri diferite de la Paris? Potrivit religiei musulmane, trupul lui Dodi trebuia înmormîntat la 24 de ore de la moarte, asa ca tatal sau s-a grabit teribil sa respecte acest termen (asa suna explicatia oficiala, cel putin). De aceea, nu s-a mai facut nici o autopsie a trupului acestuia, ci doar o examinare externa sumara. În acest moment apare în scena fratele Dianei, contele Spencer, în vîrsta de 33 de ani, abia întors de la domeniul sau din Cape Town, în Africa de Sud. Cînd si-a tinut discursul inaugural în Camera Lorzilor, în anul 1993, contele Spencer (finul reginei) a ales un subiect de-a dreptul bizar: Satanismul pe domeniul Althorp al familiei Spencer din Northamptonshire. El a recunoscut ca acest fenomen era consacrat în regiune, dar a promis ca va face tot ce-i va sta în puteri pentru a-l eradica. Oricum, trebuie sa recunoastem ca si-a ales un subiect cu totul remarcabil pentru discursul sau inaugural în Parlament. Zeita-Mama a Fratiei, Arizona Wilder, afirma ca i-a vazut pe Spencer si pe tatal acestuia la cîteva din ritualurile sacrificiale pe care le-a condus. Contele a fost cel care a anuntat oficial ca, în pofida dorintei Dianei, trupul acesteia nu va fi înmormîntat în cavoul familiei din cadrul bisericii din Great Brington, un sat situat chiar lînga domeniul Spencer-ilor. El si-a explicat decizia prin faptul ca doreste sa evite transformarea satului într-un obiectiv turistic, asa ca a hotarît ca Diana sa fie înmormîntata pe o insulita artificiala situata în centrul lacului de pe domeniul Althorp. Lacul este numit Ovalul, iar daca este privita de sus, insulita arata exact ca un punct în centrul unui cerc - unul din simbolurile soarelui. Pe mormîntul lui Kennedy se afla un alt simbol al soarelui: torta în interitorul unui cerc. Si la mormîntul Dianei a fost instalata, ceva mai tîrziu, o torta aprinsa. Mohamed Al Fayed a anuntat, la rîndul lui, ca doreste sa instaleze o "flacara eterna" pe magazinul Harrods, pentru a marca prima aniversare a mortii lui Dodi si a Dianei, în august 1998. Insulele fac si ele parte integranta din legendele legate de zeita Diana, despre care se spune ca s-ar fi nascut pe insula Delos, în Marea Egee. Insula este cunoscuta si sub numele de Insula Mortii (datorita lui Hecate, aspectul negativ al energiei feminine a Dianei si patroana "artelor infernale"). Un alt nume al Dianei este Brito-Martis, zeita Cretei, o insula colonizata de fenicieni, care au creat aici civilizatia minoica. Brito-Martis era, de fapt, o zeita feniciana, potrivit legendelor grecesti si romane. Era "fiica" divina a lui Phoenix, regele Feniciei, si umbla înarmata, la fel ca Diana, cu arme de vînatoare. Legenda spune ca Brito-Martis (Diana) a navigat din Fenicia pîna la Argos, în sudul Greciei, iar apoi a ajuns pe Creta, unde a fost urmarita de admiratorul ei nedorit, Minos. A scapat de acesta fugind pe mare si a ajuns la Aegina, o insula din Marea Egee, unde se afla un templu al Artemisei sau Dianei. Insulele apar în toate legendele legate de Diana. Contele Spencer a asezat mormîntul Dianei printre copacii de pe insula, într-un simbolism clasic, caci anticii credeau ca zeita Diana trebuie adorata printre copaci, locul ei cel mai sacru. În cartea sa, Creanga de aur, Sir James Frazer descrie ritul Dianei, cunoscut sub numele de Regele Padurii, practicat în zona lacului Nemi. Doamna Lacului face, de asemenea, parte integranta din simbolismul Fratiei. Frazer afirma ca pe malul nordic al lacului Nemi, lînga Aricia, se afla mormîntul sacru si sanctuarul lui Diana Nemorensis sau Diana a Padurii, zeita vînatorii. Lacul Nemi este cel mai celebru altar al Dianei. Aici, povesteste Frazer, se afla un copac în jurul caruia se învîrtea un preot cu o sabie în mîna. Un candidat la preotie în cultul Dianei nu putea sa obtina statutul de preot decît daca îl ucidea pe actualul preot, si nu urma sa-si pastreze acest statut decît pîna cînd avea sa fie omorît de un nou candidat. Preotul purta titlul de Rege al Padurii. Un lung sir de astfel de preoti-regi ai Dianei au avut parte de un sfîrsit violent. De aceea, zeita era asociata cu insulele si cu lacurile, fiind adorata printre copaci. Iar contele Spencer a asezat mormîntul Dianei printre copaci, pe o insula aflata în mijlocul unui lac! Avem apoi de-a face cu ciudata poveste a lebedelor negre. În luna iunie 1998, contele Spencer a dat un interviu pentru BBC în care a povestit ca ar fi avut un vis între accidentul de la Paris si funeraliile Dianei. În vis i s-a spus sa aduca patru lebede negre pe lacul din jurul insulei. Cînd si-a chemat administratorul a doua zi dimineata ca sa-l întrebe unde ar putea gasi patru lebede negre, acesta i-ar fi ripostat: "Deci ati auzit!" "Ce sa aud?" l-a întrebat Spencer. "Tocmai ni s-au oferit patru lebede negre". Poate este adevarat, dar dupa parerea mea e doar o poveste de adormit copiii. Lebedele negre au o simbolistica oculta profunda, fiind folosite în ritualuri. Erau simbolul satanistei de sinistra amintire Caterina de Medici, o încarnare anterioara a reginei-mama, din cîte afirma Arizona Wilder. Lebada neagra apare în baletul Lacul lebedelor de Ceaikovski, ca simbol al energiei feminine negative, unde ucide lebada alba, simbolul energiei feminine pozitive. Altfel spus, Hecate o ucide pe Diana. Ce simbolism mai bun poti crea decît sa aduci cîteva lebede negre pe lacul de la Althorp? Sclavilor creati prin Proiectul Monarch care se revolta li se spune ca vor fi "transformati în lebede", iar Diana s-a revoltat împotriva Windsor-ilor. Chiar si numarul lebedelor are un anumit rost. Programul Monarch include o expresie numita Cele Patru Porti ale Cerului. Cifra ar putea simboliza si cele patru faze ale lunii. Contele Spencer a ridicat un "templu" al Dianei pe malul lacului de pe domeniul Althorp. De altfel, numerosi membri ai aristocratiei britanice au temple si locuri sacre consacrate Dianei. Printre acestia se numara familia Marlborough (la Blenheim Palace) si familia Cavendish sau ducii de Devonshire (la Chatsworth House). Ambele familii sînt înrudite cu Spencer-ii. Diana a fost înmormîntata într-un sicriu de plumb, acesta fiind metalul asociat în ritualurile magice cu Saturn (nu este exclus ca de la acesta sa provina numele de Satan). Culoarea asociata cu Saturn si satanismul este negrul. Însasi moartea Dianei s-a produs la cumpana dintre ziua lui Saturn si cea a soarelui (n. tr. în limba engleza: satur(n)-day - sîmbata si sun-day - duminica). Doctorul filosof Marsiho Ficino, care a trait în Florenta în secolul al XV-lea, obisnuia sa creeze talismane pentru protectie, iar cel care corespundea lui Saturn era gravat pe plumb. Se spunea despre el ca îl protejeaza pe cel care îl poarta împotriva mortii prin asasinare si prin complot, precum si ca le protejeaza pe femei la nastere. În timpul funeraliilor, pe sicriul de plumb al Dianei au fost asezati crini, florile lui Lilith, o alta versiune a lui Hecate si un simbol al liniilor genealogice. Crinii au fost alesi personal de Spencer, fratele Dianei. Crinul era floarea sacra a lui Astarte, o alta divinitate asociata cu Diana. În crestinism, a fost folosit pentru a simboliza impregnarea Fecioarei Maria. Se spune ca Junona, "fecioara binecuvîntata" care guverna luna august, si-a conceput fiul mîntuitor, pe Marte, pe un crin magic. Crinul este unul din principalele simboluri ale liniilor genealogice reptiliene. În anul 656, cel de-al zecelea Conciliu de la Toledo a integrat oficial legendara conceptie a lui Marte de catre Junona în festivalul crestin al Mamei lui Dumnezeu sau Ziua Fecioarei, afirmînd ca aceasta zi comemora miraculoasa conceptie a lui Isus cu ajutorul unui crin. În Franta, sarbatoarea era cunoscuta sub numele de Notre Dame de Mars. Simbolismul crinului asociat cu o zeita însarcinata care da nastere unui zeu mîntuitor (la fel ca în cazul lui Isis si Horus) este absolut fascinant daca tinem cont de faptul ca printesa Diana era însarcinata atunci cînd a fost asasinata si de legaturile pe care le putem face cu legenda lui Osiris, Isis si Horus. Nu se stie nici macar daca Diana este cu adevarat înmormîntata pe insula.

vineri, 19 octombrie 2007


Hans Christian Andersen - Ratusca cea urata

Ce frumos era la ţară! Era în mijlocul verii; grâul işi legăna spicele-i galbene, ovăzul era încă verde, şi prin livezi fânul era aşezat în căpiţe mirositoare; barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare roşii, vorbind în limba egipteană, limbă pe care o învăţase de la mama ei. în jurul câmpiilor şi livezilor se ridicau păduri mari, înlăuntrul cărora erau lacuri adânci.Da, cu adevarat, era nespus de frumes la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci; foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei; si erau asa de late, meat copiii se puteau ascunde sub ele; acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata, si isi clocea ouale; era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita, pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul santurilor, decat sa vina sa bleotocărească sub frunzele de lipan cu dansa.In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul; se auzea: "piu! piu!" şopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace."Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma, facand o galagie de-ti lua auzul.Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi, si mama ii lasa in voia lor, caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi.- Ce mare e lumea! zisera puisorii, cum iesira din ou.- Voi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici? zise mama. O! Nu, hotarele ei se intind mult mai departe, dincolo de cealalta parte a gradinii, pana in livada preotului; insa eu n-am fost niciodata pe-acolo. Sunteti toti aici? adauga ea ridicandu-se. Ati iesit toti? Nu, nu-i am inca pe toti, oul cel mai mare nici nu s-a clintit, sta neciocnit; Doamne! Ca mult mai tine. Spun drept, m-am saturat.Şi se aşeza iar sa cloceasca, dar cu un aer foarte plictisit.- Ei bine, cum merge? intreba o rata batrana, care venise sa-i faca o vizita.- Mai am numai un ou, si nu stiu ce sa ma mai fac, ca uite nu iese puiul. Ia priveste putin pe cei scosi, nu gasesti ca sunt cei mai draguti bobocei care s-au vazut vreodata? Seamana toti leit cu tatal lor, si el nici macar nu vine sa ma vada.- Arata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca, zise rata cea batrana... A, sa stii de la mine, asta-i un ou de curca. Şi eu am fost o data pacalita ca si d-ta, si am avut mare grija, si mult necaz am mai tras cu puiul, ca toate jiganiile astea se tem grozav de apa. Nu puteam deloc sa-l fac sa intre in apa. Degeaba voiam eu sa-l invăt, si bleotocaream si ma rasteam la el, toate erau in zadar! Lasa-ma sa ma mai uit o data la ou; da, asa e, e un ou de curca. Da-l incolo, si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate.- Ba nu; tot am pierdut eu atata vreme, am sa mai stau o zi-doua, raspunse rata. - Cum vei vrea, zise batrana, si pleca. In sfarsit ciocni si oul cel mare. Piu! Piu! facu puiul, si iesi din ou. Ce mare si ce urat era! Rata il privi lung si zise:- Ce fel de boboc, asa mare! Nu seamana cu nimeni de-ai nostri. Oare sa fie intradevar pui ; de curca! Asta-i usor de vazut: am sa-l duc la apa, chiar de-ar trebui sa-l tarasc cu de-a-sila. A doua zi era o vreme de toata frumusetea; soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan; mama ratustilor, se duse cu toata fainilia la şant; huştiuliuc, si sari in apa. - "Mac-mac", zise ea pe urma, si puisorii se scufundara si ei unul dupa altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor. Dar indata ieşira la suprafata apei si incepura a inota repede, repede. Piciorusele lor umblau ca niste lopetele, si toti se bucurau de apa, chiar si bobocul cel mare cenusiu si urat. - Nu, asta nu-i pui de curca, zise mama. Ce bine stie sa se slujeasca de picioarele lui, si ce drept se tine! E in adevar tot copilul meu, si... nu-i asa de urat, cand te uiti mai de aproape la el. - Mac-mac! Veniti cu mine, sa va faceti intrarea in lume, hai sa va prezint la curtea ratelor. Numai luati seama sa nu va departati de mine, sa nu va calce cineva, si sa va paziti bine de pisica.Intrara cu totii in curtea ratelor. Ce galagie era acolo! Doua familii se certau pe un cap de tipar, si la urma il lua pisica.- Vedeti cum se petrec lucrurile in lume, zise rata, ascutindu-si ciocul pe iarba, caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar. Acum, miscati picioarele, urma ea; tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo. Este cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. E de rasa spaniola, de aceea e asa de mare, si bagati de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei; asta-i ceva foarte frumos, si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate. Asta inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda, si ea trebuie sa fie bagata in seama nu numai de dobitoace, dar chiar si de oameni. Haide, tineti-va bine; nu, nu asa, nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate: o raja bine crescuta isi departeaza picioarele cu grija; uitati-va la mine cum tin eu labele in afara. Plecati capul si ziceji: Mac! Mac!Ei ascultara, si celelalte rate din jurul lor ii priveau, si ziceau tare:- Ia uita-te aici; mai vin altii acum, parca n-am fi noi destule aici. Pfi! Dar ce boboc e acela? Nu, nu-l primim intre noi, Doamne fereste!Şi deodata o rata mai mare zbura langa el, s-arunca asupra lui si-l musca de gat.- Lasa-l in pace, striga mama, nu face rau nimanui.- Se poate, dar e asa de mare si de pocit, zise rata care incepuse galceava, ca are nevoie sa fie putin mustruluit.- Frumosi copii mai are mama, zise rata cu panglica rosie. Toti sunt draguti afara de acela; n-a iesit bine; as vrea sa ti-l mai cioplesti putin.- Asta nu-i cu putinta, raspunse mama lui. Adevarat ca nu-i frumos; dar are o fire asa de buna, si inoata de minune; as indrazni chiar sa spun ca inoata mai bine decat toti ceilalti. Cred c-o sa creasca frumos, şi cu vremea s-o mai potrivi el. A stat prea mult in ou, din pricina asta nu-i asa de bine facut.Pe cand vorbea asa, il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul.- Şi apoi, la urma urmei e un ratoi, si nu-i pasa asa mult de frumusete. Cred c-o sa fie voinic, si o sa-si faca el drumul in lume.- Dar ceilalti sunt foarte draguti, adauga batrana; acum copii, fiti ca la voi acasa, si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti.Şi pornira sa se joace, ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa.Dar bietul boboc, cel iesit mai in urma din ou, din pricina urateniei lui, se vazu muscat, lovit, batjocorit, nu numai de rate, dar si de puii de gaina.- Prea e mare, ziceau toti; si curcanul, care venise pe lume cu pinteni la picioare si se credea imparat, se umfla, ca o corabie cand isi intinde panzele, si merse tinta spre el, infuriat grozav, ca i se inrosise tot capul. Bietul boboc nu mai stia ce sa faca: sa se opreasca, sau sa mearga inainte; se simtea destul de mahnit ca era asa de urat, si ca era rasul si batjocura tuturor ratelor din curte.Asa s-a petrecut in ziua dintai, si lucrurile mersera din ce in ce mai rau. Bietul boboc fu izgonit de pretutindeni; surorile lui chiar erau foarte rautacioase cu el, si mereu ii spuneau:"- Bine ar fi sa te ia pisica, uricioasa dihanie ce esti!" Pana si mama lui li spunea uneori:"- Aş vrea sa fii departe de aici". Ratele il muscau, puii de gaina il bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul.Atunci o porni el si iesi afara din curte. Pasarelele de prin tufisuri vazandu-l zburara speriate-. "Şi toate astea pentru ca sunt urat", se gandi bobocul; inchise ochii si merse mai departe. Ajunse la un iaz mare, unde traiau ratele salbatice. Se culca acolo in noaptea aceea, ca era tare amarat si cadea de osteneala.A doua zi, cand se trezira ratele salbatice, dadura cu ochii de tovarasul lor cel nou.- Ce-i asta? se intrebau ele; bobocul se intoarse in toate partile si saluta cat putu mai frumos.- Te poti fali, ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice; dar de asta putin ne pasa noua, -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din neamul nostru.Sarmanul, parca se mai gandea el sa se insoare, el care nu cerea altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz!Petrecu astfel doua zile. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci salbatici. Ei nu traisera inca prin lume, asa ca erau foarte obraznici.- Asculta camarade, zisera noii veniti, esti asa de urat ca te-am lua bucuros cu noi. Vrei tu sa ne intovarasesti? Aici, in apropiere, in cealalta balta sunt gaste salbatice foarte dragute, mai toate domnisoare, si stiu sa cante frumos. Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul, cu toata uratenia ta.Dec-data se'auzi: poc. poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in desisul de trestii, si apa se rosi de sangele lor.Poc! Poc! şi stoluri de gaste salbatice zburara din stuf. Şi iar se mai auzira pocnituri de pusti. Era vanatoare mare; toti vanatorii stateau culcati de jur-imprejurul iazului: cativa stateau la panda catarati pe crengile copacilor, ce se indoiau deasupra trestiilor. O abureala albastrie, ca mici norisori, se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei; apoi sosira in bataie si cainii de vanatoare: Chiau, chiau... si trestiile si loziile se aplecau in toate partile. Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa si-l ascunda sub aripa; dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare, infiorator: limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime. Cainele se intoarse spre boboc, ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga.- Slava Domnului! suspina bobocul; sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance.Şi ramase asa, in tacere, in vreme ce gloantele suierau prin trestii si pocniturile pustilor nu mai conteneau.Abia pe sub seara zgomotul inceta; dar bietul boboc tot nu indraznea sa se miste. Mai astepta cştva timp, se uita de jur-imprejur, si luandu-si inima in dinti, o rupse la fuga. Strabatu el campii, livezi, cand iata ca o vijelie naprasnica il impiedica de-a merge mai departe.Nimeri la o cocioaba asa de veche si darapanata, de parca nu stia nici ea in ce parte sa se prabuseasca: si atunci ramanea tot in picioare. Furtuna era in toiul ei, si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca langa cocioaba; toate-i mergeau din ce in ce mai rau.Atunci baga el de seama ca o usa era iesita din ^a^ani; putea deci sa intre inauntru; ceea ce si facu.Acolo locuia o femeie batrana, cu motanul si cu gaina ei; si motanul, "nepotul ei" fiindca asa-i zicea ea, stia sa-si rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos; stia chiar sa scapere scantei, daca-i frecai bine spinarea in raspar. Gaina avea niste picioare foarte scurte, si-i zicea "Patica". Ea facea oua minunate, si batrana o iubea ca pe copilul ei.A doua zi vazura pe bobocul cel strain. Motanul incepu a morai si gaina a carai.- Dar ce este? Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. Şi cum ea nu prea vedea tocmai bine, crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise.- Iaca un noroc pe noi, zise batrana, o sa avem de-acu oua de rata. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit, o sa vedem.Astepta ea vreo trei saptamani, dar nu vazu nici un ou. Motanul era stapanul in casa aceea, iar gaina era stapana; asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea"; ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri; dar aceasta supara foc pe gaina.- Nu.- Ei bine, atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa; ai auzit? şi motanul il intreba si el:- Tu stii sa-ti faci spatele rotund? ştii tu sa torci si sa scaperi scantei?- Nu.- Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea, cand oamenii intelepti vorbesc intre ei.Şi bobocul se culca si el amarat intr-un colt; dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie şi asta-i dadu o asa mare pofta de a inota, ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui.- Ce-i asta? zise ea. N-ai nici o treaba, si de aceea iti vin tot felul de gargauni. Fa oua sau toarce, si toate astea au sa-ti treaca.- Totusi, e un farmec nespus sa plutesti pe apa, zise bobocul; e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund!- Da, trebuie sa fie o mare fericire, intr-ade-var, raspunse gaina; imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. Intreaba putin pe motan, care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu, daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund; despre mine nu-ti mai vorbesc. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput; crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei?- Nu ma intelegi, zise bobocul.- Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. Nu te crede prea mult, copile, mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. Ai poposit colea, la caldurica, ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult, si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. Crede-ma, eu ti vreau binele; iti spun poate lucruri neplacute; dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua, sau invata sa torci.- Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume, raspunse bobocul.- Cum vei vrea, zise gaina.Şi bobocul porni; luneca pe apa, se dete la fund; dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. Sosi toamna, frunzele din padure se ingalbenira, vantul le facea sa zboare, cerul se posomori; nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja şi de zapada. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau; numai cat te gandeai si te apuca tremurul. Bietului boboc numai bine nu-i era.Intr-o seara, pe cand soarele apunea frumos dupa deal, un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri; bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari; erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si mladios. Erau lebede. Glasul lor era cu totul deosebit; isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare, pentru a se duce departe de locurile acestea, departe, in tarile calde, sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. Se inaltau in sus, asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit, se invarti in apa ca o roata, ridica gatul, si-l intinse in sus, spre lebedele calatoare, si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat, ineat se sperie el singur de glasul lui. Nu mai putea uita frumoasele pasari, fericitele pasari din slavi, si cand nu le mai zari deloc se dete la fund; iar clmd iesi la fata apei, parca nu mai era el. Habar n-avea ce pasari erau acelea, si unde se duceau ele; si cu toate astea le iubea, ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. N-avea nici un necaz pe ele.Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el, biata fiinta urata, sa stea cu ele.Şi iarna era asa de frig; bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot; dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. Era un ger asa de cumplit, ca se auzea gheata trosnind; bietul boboc era silit sa-si miste picioarele, pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. Dar, in sfarsit, se simti istovit; osteneala-l dobori; nu se mai putu mişca si fu prins de gheata.A doua zi de dimineata, veni pe-acolo un taran şi-l vazu; s-apropie, sparse gheata, lua bobocul si-l duse femeii lui. Acolo bobocul isi veni in simtire.Copiii dadura sa se joace cu dansul, dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare, de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte, incat tot laptele se imprastie in odaie. Femeia striga si batu din palme de manie; el, nebun de spaima, sari in putinei, de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea, alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele; copiii se repezira pe gramada de gunoi, ca sa prinda ratoiul. Ei radeau si tipau; noroc pentru bietul boboc, ca poarta era deschisa; se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada, prapadit de osteneala.Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut, bietul, de indurat in iarna aceea strasnica.Statea rebegit, culcat in marginea iazului, printre trestii, cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. Ciocarliile cantau. Era o primavara fermecatoare.Atunci, deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui, care - minune - bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe, oriunde... in curzind se pomeni intr-o gradina mare, unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi şi verzi pana deasupra santurilor. Ce frumoase erau toate in locurile acelea, si cum se cunostea ca era primavara!Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre, de toata frumusetea. Ele bateau din aripi şi lunecau lin pe luciul apei. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate; el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata:- Vreau sa ma due la ele, la pasarile acestea imparatesti; au sa ma ucida ca am indraznit eu, asa de urat, sa ma apropii de ele; dar ce-mi pasa? La urma urmei, e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii.Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite:- Omorati-ma, zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei, işi astepta moartea. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu, acolo sub el, insusi chipul lui; nu mai era insa o pasare sluta, cu pene cenusii, inchise, o pasare urata, de care fugeau toti, era si el acum lebada! Da, era lebada.Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari, cand iesi dintr-un ou de lebada.Şi acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase; acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea, vazand frumusetea care-l inconjura, si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor.In gradina venira copii, care aruncau paine si graunte in apa; si cel mai mic dintre ei striga:- lata una noua! şi ceilalti copii tipau si ei de bucurie:- Da, da, adevarat, a venit una noua! şi bateau din malni si jucau pe mal; alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii:- Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste...Şi lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei.Atunci ea se simti rusinata, si isi ascunse capul sub aripa; nu stia singura cum sa mai stea, ca era prea mare fericire pentru ea. Dar nu era ingamfata deloc. O inima buna nu e niciodata ingamfata. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni şi iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. Şi socul isi indoia crengile lui spre dansa, si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele, isi inalta gatul frumos si striga din toata inima:- Atata fericire niciodata n-am visat. Cum aş fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de raţa cel urat"!

cigno povero cigno


Il canto del cigno, povero cigno
Perché proprio i cigni? Tra le tante cose inspiegabili che accadono attorno a noi c'è questa morìa dei grandi uccelli acquatici dal lungo collo e dal piumaggio bianco. Presso gli antichi erano venerati come animali sacri, e secondo la leggenda muoiono esalando una sorta di canto, il canto del cigno, appunto. Per la aristocratica eleganza delle sue forme, il cigno è da millenni ornamento supremo dei parchi regali, nuota nei laghetti di Versailles e di Buckingham Palace e non dà confidenza a nessuno, neppure ai padroni di casa, per la sua natura selvatica. Ma proprio perché è uccello dalla grazia inimitabile, che ha ispirato musicisti e poeti, vien da chiedersi come mai questa peste aviaria abbia scelto lui quale vittima sacrificale. È pura invidia delle altre specie? E perché mai il maledetto virus H5N1 non ha colpito prima di lui altri animali nocivi, come i cobra velenosi, gli squali infidi e le zanzare moleste? Bisogna avere un fossile al posto del cuore per non rabbrividire davanti a quelle immagini dei cigni agonizzanti che le guardie in camice bianco insaccano in buste di plastica, o bruciano in cassonetti di ferro. Hanno l'orecchio semispento, il becco nero e giallo che pencola inanimato. Quando ne ha visto uno imprigionato, a pagina 14 del Corriere, la mia amica Carla Fracci ha avvertito un tremore al petto: lo stesso tremore che provava ballando il "Lago dei Cigni" di Ciakovsky sul palcoscenico della Scala. La prima volta che sentii parlare di cigni (keknos in greco) fu al mio liceo veneziano. L'insegnante di Storia dell'arte ci stava parlando della Gioconda la dama dall'ambiguo sorriso ritratta da Leonardo. E a spiegare appunto quel sorriso che da secoli intriga gli studiosi, ci rivelò che Leonardo mostrava alla sua inquieta modella dei cigni "perchè non si annoiasse".Ora io non so sé il trucco escogitato da Leonardo per svagare donna Gioconda faccia parte della favolistica che lo insegue; ma è indubitabile che il cigno, più del gatto venerato dagli Egizi, ha stregato l'immaginazione occidentale. Innumerevoli sono i poemi e i quadri e le musiche che ha ispirato. Era così alta la considerazione della Grecia antica per l'uccello dal collo modiglianesco, che il dio dei, Zeus, decise di prendere le sue forme per unirsi a Leda, moglie di Tindaro, re di Sparta. Solo D'Annunzio, in un attacco di gelosia, scarta il mitico uccello; e difatti scrive la Leda senza cigno, perché la vuole tutta per sé. Avessi la grazia di Hans Christian Andersen, dopo i cigni selvatici scriverei La morte di un cigno viaggiatore. In quel caso seguirei passo passo la sua lunga fuga, dalle steppe gelate della Siberia fino alle coste miti della Puglia.. Un mio amico etologo ritiene che la coppia di cigni che è andata a morire nell'oasi delle Cestine di Vernole, vicino Lecce, già avvertisse la febbre della peste fatale. A quel punto, forse, decisero di tornare nella terra che avevano già visto e amato tante volte, la " terra dove fioriscono i limoni".Credo di aver visto in televisione, se non mi tradisce la memoria, i due cigni reali che venivano gettati come letame in un gran secchio , dentro una tenuta di Rodi Garganica. Ma a me è parso che non fossero morti, anzi ho notato un fremito d'ali un' improvvisa torsione del collo. e allora io mi chiedo, perché bruciarli se erano ancora vivi? Se le anime belle strillano e si ribellano all'eutanasia, come mai restano indifferenti al massacro di questi preziosi animali? Un siero o un vaccino non si dovrebbe negare a nessuno, come il sigaro e la croce di cavaliere; e tanto meno va negato a un cigno reale che viene da terre così lontane, in cerca di ospitalità e aiuto.Purtroppo la paura è ben più forte della pietà. E il più meschino dei sentimenti umani (la paura, appunto) colpi il più geniale e giocoso dei musici, Wolfgang Amadeus Mozart. Poiché si temeva che fosse morto di una malattia infettiva, venne sepolto alla chetichella in una fossa comune. Talvolta è questa la sorte che tocca agli animali migliori.

Testo scritto da Nantas Salvalaggioquotidiano "Libero" 16/02/2006